╬n ajunul Crπciunului, de SfΓntul Ignat, locuitorii satelor reεnnoiesc anual tradi■ia sacrificatului ║i pomenii porcului, pe care εl εmpart cu vecinii lor. Aceastπ tradi■ie este o adevaratπ sπrbπtoare gastronomicπ colectivπ, εn care fiecare bucatπ de carne este pregatitπ dupπ re■etele strπbunilor, tocπtura fiind felul de mΓncare de bazπ, servitπ consπtenilor dupπ rangul lor social.
Uneori, sπtenii ε║i ung fa■a cu sΓngele porcului εn semn de sπnπtate. Acest obicei dπ na║tere feluritelor supersti■ii: tπierea capului porcului nu are niciodatπ loc lunea sau vinerea; capul porcului este imediat dus εn casπ pentru a nu sparge ulcelele; prezen■a unor cheaguri de sΓnge εn jurul inimii porcului este privitπ ca un semn prevestitor de εmbogπ■ire a stπpΓnului casei. Bucπ■ile cele mai grase servesc la pregπtirea slπninei care este transformatπ εn sπrπturπ ║i agπ■atπ de tavanul cπmπrii pentru a putea fi conservatπ toatπ iarna.
